• Mit: "Cei care vorbesc despre
sinucidere rar întreprind astfel de tentative şi nici nu le realizează". Realitate: Majoritatea tinerilor cu
tentative de sinucidere aduc dovezi (argumente) verbale semnificative cu
privire la intenţiile lor.
• Mit: "Tendinţele suicidale se
moştenesc". Realitate: Nu
există date veridice privind predispoziţia genetică suicidală. Cu toate
acestea, o sinucidere anterioară în familie poate deveni model distructiv sau
chiar de imitare.
• Mit: "Nimic nu poate opri
persoana, dacă a luat deja decizia de a se sinucide". Realitate: Majoritatea adolescenţilor care sunt absorbiţi de gândul
de sinucidere, se zbat între viaţă şi moarte. Sufletul lor este străpuns de
dorinţa de încetare a suferinţei. Ei căută insistent alternative, modalităţi,
căi de înăbuşire a suferinței, dar, de regulă, strigătul sufletului lor nu este
auzit de nimeni (de prieteni, de familie şi chiar nici de specialişti).
• Mit:
"Adolescenţii suicidali sunt bolnavi psihic". Realitate:
Medicii n-au putut pune diagnosticul “psihic bolnav” la mulţi dintre oamenii
care au încercat să-şi curme viaţa ori s-au sinucis. Este firesc însă că o
boală sufletească cronică sporeşte riscul unui eventual suicid.
• Mit: "Un adolescent care a
supravietuit după sinucidere, niciodată nu se va simţi în siguranţă, chiar şi
atunci când va fi adult". Realitate:
Mulţi tineri care se confruntă cu depresiile suicidale, după ce primesc ajutor
medical, duc un mod sănătos, normal de viaţă. Cunoaşterea tehnicilor de
avertizare a suicidului şi posedarea procedeelor de susţinere, de ajutor urgent
specializat adolescenţilor, tinerilor, vor contribui la soluţionarea oportună a
problemelor acestora, ei rămânând în viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu