EMISFERA STÂNGĂ Şl EMISFERA DREAPTĂ

EMISFERA STÂNGĂ Şl EMISFERA DREAPTĂ

Cum procesează creierul limbajul şi cum se descurcă cu aceste forme vagi ale limbajului?

Experimente care au măsurat activitatea nervoasă în ambele emisfere cerebrale pentru sarcini diferite, au arătat că ele îndeplinesc funcţii complementare. Emisfera stângă este cunoscută ca fiind dominantă şi este responsabilă de gândire şi limbaj, procesând informaţia în mod raţional şi analitic. Emisfera dreaptă procesează informaţia într-o manieră holistică şi intuitivă. Este implicată în muzicalitate, vizualizări, demersuri creative şi sarcini ce implică comparaţii şi schimbări gradate. Această specializare a emisferelor este valabilă pentru 90% din populaţie. Pentru o mică parte - stângacii de exemplu - funcţiile sunt inversate şi de limbaj se ocupă emisfera dreaptă iar la unii oameni ambele tipuri de funcţii sunt prezente în ambele emisfere. S-a dovedit că şi emisfera non-dominantă are abilităţi de limbaj, mai ales înţelesuri simple şi gramatica copilărească. Emisfera dominantă a fost identificată cu mintea conştientă iar cea non-dominantă cu cea inconştientă, însă aceasta este o distincţie prea simplă. Este folositor însă să gândim despre emisfera stângă ca având de-a face cu înţelegerea conştientă a limbajului iar despre cea dreaptă ca ocupându-se de înţelesuri simple, sub nivelul conştiinţei. Patternurile modelului Milton distrag mintea conştientă, ţinând emisfera dominantă supraîncărcată, astfel încât toate cele 7 plus-minus 2 părţi ale atenţiei conştiente sunt implicate în căutarea unor posibile înţelesuri şi sondarea ambiguităţilor.

Există numeroase moduri de a folosi limbajul astfel încât să creăm confuzie şi să distragem emisfera stângă. Ambiguitatea este o astfel de metodă. Cel mai simplu exemplu sunt cuvintele cu două sensuri, omonimele şi paronimele, caz în care ambiguitatea este de factură fonologică. O altă formă de ambiguitate este cea sintactică. "A provoca oamenii este adesea dificil". Ce înseamnă a provoca oamenii sau că e dificil să o faci? Sau. "Este posibil să înveţi...". Ce poate fi învăţat şi cum poate fi realizat acest lucru? Cel de-a treilea tip de ambiguitate ţine de punctuaţie, propoziţii ce se derulează împreună, încep şi se termină cu acelaşi cuvânt.