REZOLVAREA CONFLICTELOR INTERNE

REZOLVAREA CONFLICTELOR INTERNE (paşi):

1. Identificarea clară şi separarea părţilor. Acestea vor face cereri conflictuale, de exemplu una îşi poate dori libertate şi distracţie iar cealaltă securitatea unui venit stabil. Fiecare parte face aprecieri negative asupra celeilalte. Unele părţi sunt construite pornind de la valorile parentale şi de multe ori este dificil să convieţuiască paşnic alături de cele construite de propria experienţă de viaţă. Oricum, fiecare dintre ele are ceva valoros de oferit (fundamentat valoric).

2. Obţinerea unei reprezentări clare a fiecărei părţi. Dacă sunt două, ele pot fi imaginate ca ţinute în cele două palme sau pot fi aşezate pe două scaune în faţa clientului. Este important ca acesta să obţină o reprezentare completă (vizuală, auditivă şi kinestezică) a fiecărei părţi. Cum arată ele? Cum se simt sau ce simt? Cum sună sau ce spun? Ele sunt conduse, de-a lungul liniei vieţii, prezent şi viitor, pentru a le defini, pentru ca clientul să le poată conştientiza istoria şi orientarea.

3. Descoperirea intenţiilor, scopurilor fiecărei părţi. Apreciaţi faptul că ambele au intenţii pozitive faţă de persoană. Se poate merge până la un nivel atât de înalt cât este necesar pentru ca ele să cadă de acord asupra unui obiectiv comun (găsirea unui obiectiv comun). Probabil amândouă vor fi de acord că doresc bunăstarea (starea de bine) a persoanei şi vor ajunge la înţelegere asupra acestui punct. Părţile sunt puse apoi să negocieze ca şi cum ar fi persoane reale. Dacă părţile sunt în conflict profund, probabil singurul scop asupra căruia vor cădea de acord este supravieţuirea persoanei.

4. Negocierea. De ce resurse dispune fiecare parte şi care ar putea-o ajuta pe cealaltă să-şi atingă scopurile? La ce poate renunţa fiecare? Ce înţelegeri pot fi făcute? Cum ar putea ele coopera? Ce vrea fiecare parte de la cealaltă astfel încât amândouă să fie satisfăcute? Clientului şi fiecăreia dintre părţile aflate în conflict trebuie să le fie clar faptul că în realitate conflictul împiedică realizarea intenţiilor ambelor părţi. Fiecare parte e antrenată / învăţată să semnaleze situaţiile în care are nevoie de ceva, cum ar fi timp, libertate, atenţie sau apreciere.

5.Integrarea părţilor. Fiecare parte este întrebată (i se cere) dacă doreşte să rezolve împreună problemele comune. Nu este întotdeauna foarte important ca ele să facă acest lucru împreună, uneori fiind preferabil ca părţile să rămână distincte (dacă putem spune aşa), fiecare dispunând de resurse şi valori diferite. Dacă ele doresc să fie integrate, se cere clientului să facă un gest prin care le aduce fizic în corpul lui. E important să se simtă confortabil când face acest lucru. Dacă părţile erau plasate în cele două palme, ele vor fi aduse împreună vizual şi kinestezic, prin unirea şi strângerea mâinilor.

Clientul este ghidat apoi să creeze o reprezentare integrală (vizuală, auditivă, kinestezică) a noii sale condiţii, a părţilor integrate şi să şi-o interiorizeze în ritm propriu (astfel încât să se simtă confortabil). Păstrăm câteva momente tăcerea pentru ca el să poată conştientiza schimbările care apar (au apărut). Poate fi necesar ca clientul să reparcurgă linia vieţii sale şi să redefinească unele evenimente şi experienţe trecute în lumina noilor cunoştinţe şi a noii capacităţi de înţelegere.

În timpul negocierii este posibil ca noi părţi ale personalităţii clientului să iasă la suprafaţă (să se manifeste, implicarea lor în conflictul intern nefiind conştientizată). Cu cât conflictul este mai profund, cu atât acest fapt este mai probabil. Virginia Satir utiliza aşa numitele "Parts Parties", în care membrii grupului jucau rolul diferitelor părţi ale clientului, acesta luând locul regizorului dramei.

Negocierea părţilor este o tehnică eficientă de rezolvare a conflictelor profunde, acestea neputând fi niciodată înăbuşite sau date la o parte. între anumite limite, această negociere joacă rolul unei condiţii preliminare necesare pentru reechilibrare şi însănătoşire. Bogăţia şi misterul fiinţei umane îşi au originea în diversitate iar maturitatea şi fericirea în echilibrul şi cooperarea dintre diferitele aspecte ale sinelui.